Stresul nostru cel de toate zilele

Stresul este pentru cei mai mulți oameni o „realitate crudă și nedreaptă” căreia se străduie din greu să îi facă față. Conceptul este atât de popular încât mulți dintre cei din jur se vor simți aproape jigniți dacă ai cumva pretenția de a fi imun.

Pe baza acestei „realități” s-au dezvoltat tot felul de cursuri, workshopuri, s-au scris cărți și în general s-a construit o întreagă industrie înfloritoare care te învață cum să înfrunți inamicul primordial al existenței. Dar ceea ce nu îți spune nici unul dintre aceste minunate cursuri este faptul că TU, da, tu, nu altcineva, ești singurul care generează stresul.

Și oricât ai da din cap că nu, este doar o scuză inventată ca să ai pe ce da vina atunci când ceva nu merge cum ai dori în viața ta.

Și-acum demonstrația logică: această boală mentală de care suntem la fel de mândri pe cât erau la un moment dat nobilii cu sânge albastru de degenerările fizice care însoțeau relațiile între frați, ne-o producem singurei cu gândirea (era să zic mânuța) noastră. E un fel de masturbare mentală de care suntem orgolioși pentru că, din punctul nostru de vedere, e o modalitate fără drept de tăgadă pentru a arăta celorlalți ce vieți pline avem noi.

Și eu și tu, fiecare dintre noi decide ce este și ce nu este stresant în viața sa. Și încă un pont! Cu cât rostogolești mai mult pe panta gândirii faimosul drob de sare, cu atât mai multe șanse ai să se transforme într-o avalanșă distrugătoare. Pentru că îl faci să existe acordându-i atenție.

Gândurile negative de care și eu și tu suntem plini de mii de ori pe zi sunt tot atât de „adevărate” cât sunt și ideile mele de a ajunge la un moment dat să trăiesc pe Marte (mă refer la viața asta, nu la o posibilă civilizație viitoare dezvoltată acolo). Uităm de cele mai multe ori că toate gândurile sunt la fel de improbabile. Avem tendința de a le acorda celor negative credit la fel cum ni se pare că un om mai încruntat e mai serios, deși pe el săracul poate că îl doare măseaua sau îl strâng chiloții.

Așadar, trezește-te! Nu poți gestiona ceva ce nu există! Stresul nu este o realitate. E doar atenția pe care o îndrepți tu asupra unui eveniment potențial în care tot tu vrei la un moment dat să iei în considerare doar aspectele negative. Ți se pare că așa ești mai realist, nu? Sau chiar te declari mândru pesimist pe principiul că știi tu că întotdeauna ai dreptate și că cele mai rele lucruri se întâmplă mereu? Ai fi uimit dacă ți-aș spune că fiecare găsește ce caută?

E simplu. Faptele în sine sunt mereu neutre. Doar noi alegem cum să le interpretăm. Nu ți s-a întâmplat niciodată ca, împreună cu un prieten, să fii într-un context și tu să fi observat niște treburi fix opuse față de ce a văzut el? Sunt sigură că da.

Așa că nu e simplu dar se poate. În loc să faci din țânțar armăsar și te uiți blocat la drobul de sare (am auzit eu că niște unii chiar au murit tot gândindu-se că o să cadă drobul, așa, de inimă rea, că săracul bulgăre nu se rostogolise de la locul lui) mai bine te concentrezi pe gândurile de bine și frumos. Că sunt tot ale tale și îți garantez că sunt mai interesante și îți dau senzații mai plăcute. Și uite așa, ca prin farmec, descoperi într-o zi că te uiți zâmbind ușor la semenii tăi stresați și încruntați din jur care îți enumeră afecțiunile cronice de care suferă, începând cu ulcerul și terminând cu cine știe ce boală autoimună.

A, nu îți spusesem că astea sunt efectele colaterale ale stresului? Mai bine să nu le știi, că oricum nu vei avea de-a face cu ele dacă stresul devine doar un cuvânt pentru tine.

Q.E.D.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s