Vrei să ai dreptate sau să fii fericit?

Așa, la prima vedere, ai putea crede ca le poți avea pe amândouă. Pe principiul: și cu slănina în pod, și cu buzele unse. Sau, mai mult, ai putea să mă contrazici și să-mi spui că nu se exclud și că tu ești fericit atunci când ai dreptate.

Te invit să meditezi puțin la acest lucru și să fii sincer cu tine însuți. De fapt te rog să te gândești lărgind contextul și aducându-ți aminte de cât mai multe dăți în care ai reușit să îți impui punctul de vedere într-o discuție și ce s-a întâmplat după aceea.

Principial, cele două elemente se referă la două modalități distincte de a vedea viața: ca război sau ca iubire. Crezi că „O luptă-i viaţa; deci te luptă/Cu dragoste de ea, cu dor” precum frumos spunea Coșbuc? Sau consideri că viața e un dar minunat, scopul fiecăruia fiind acela de a fi fericit și în armonie cu tot ce ne înconjoară? Și-acum înțelegi de ce am spus inițial că se exclud variantele.

E adevărat că după ce îți „demonstrezi” dreptatea și îți impui adevărul ai satisfacția superiorității asupra partenerului de dialog. Triumfător, poți eventual să îi arunci și un zâmbet cu milă, că doar acum ești cel mai tare. Doar că uiți un aspect: adevărul e relativ. Niciunul dintre noi nu îl deține în absolut și e vorba doar despre modalitatea de interpretare proprie. Diferența stă în raportarea la realitate. De aceea adevărurile nu au cum să fie identice: nu există două persoane care să vadă lucrurile în același fel. Așadar, oricât de superiori te-ai simți, de fapt oricum nu ai dreptate.

Dincolo de acest aspect se pune și problema excluderii. Dacă îți impui punctul de vedere și dreptatea ta în detrimentul dreptății celuilalt, singurul lucru pe care l-ai demonstrat este acela că nu îți pasă. Că ești un egoist care se bucură când se simte superior și cam atât. Evident, mă refer strict la cazul în care, fără discuții și negocieri în care se ajunge la o cale de mijloc, susții doar varianta proprie subiectivă ca reprezentând „adevărul absolut”.

Ca să nu mai amintesc încă un aspect la fel de important ca fericirea: când ai dreptate nu mai înveți nimic. Rămâi între gardurile tale pe care cu atâta mândrie le aperi și nu scoți nasul dincolo de ele. Pentru că, nu-i așa, restul habar nu au despre ce vorbesc.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s