Stresul e un război pe care ți-l declari constant

„În regimul luptă-sau-fugi, energia care susţine viaţa este mobilizată astfel încât corpul poate fie să fugă, fie să lupte.
Dar când nu există o revenire la normal (deoarece percepi în continuare o ameninţare), energia vitală este pierdută în sistem. Ai mai puţină energie în mediul tău intern pentru creşterea şi repararea celulelor, proiecte de construcţie pe termen lung la nivel celular şi vindecare, atunci când energia este canalizată în altă parte.

Celulele își opresc activitatea, nu mai comunică una cu cealaltă şi devin „egoiste”. Nu este vremea pentru mentenanţă de rutină (ca să nu mai vorbim despre faptul de a face îmbunătăţiri); este vremea pentru apărare.
E fiecare celulă pentru sine, prin urmare, comunitatea colectivă a celulelor care lucrează împreună devine fragmentată.

Sistemele imunitar şi endocrin (printre altele) devin slăbite pe măsură ce genele din celulele înrudite sunt compromise, când semnalele informaţionale din exteriorul celulelor sunt oprite.

Este ca şi cum am trăi într-o ţară în care 98% din resurse sunt folosite pentru apărare şi nu mai rămâne nimic pentru şcoli, biblioteci, construcţia şi repararea drumurilor, sisteme de comunicaţie, cultivarea hranei şi aşa mai departe. Pe șosele apar gropi, care nu sunt reparate. Şcolile se confruntă cu tăieri bugetare, prin urmare, studenţii ajung să învețe mai
puţin. Programele de asistenţă socială care au avut grijă de săraci şi de persoanele în vârstă trebuie să se închidă. Şi nu mai este suficientă mâncare pentru a hrăni populaţia.

Deloc surprinzător, aşadar, stresul pe termen lung a fost asociat cu anxietate, depresie, probleme digestive, pierderea memoriei, insomnie, hipertensiune, boli de inimă, atacuri vasculare, cancer, forme de ulcer, artrită reumatoidă, răceli, gripă, accelerarea procesului de îmbătrânire, alergii, dureri corporale, oboseală cronică, infertilitate, impotenţă, astm, probleme hormonale, iritaţii ale pielii, căderea părului, spasme musculare şi diferite forme de diabet, pentru a numi doar câteva afecţiuni (toate fiind, de altfel, rezultatul schimbărilor epigenetice).

Niciun organism din natură nu este conceput pentru a rezista efectelor stresului pe termen lung.” ne explică Joe Dispenza în „Tu ești placebo”.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s