Mâncarea și singurătatea

Cândva exista o idee conform căreia grăsimea era asociată cu veselia și socializarea. Mai precis oamenii grași erau văzuți ca fiind mai buni la bancuri, măcar.

Dincolo de această imagine superficială, în mâncatul compulsiv care determină obezitate (sau bulimie) se ivește spectrul palid al izolării.

Izolarea este apărare față de relaționare; iar pentru persoanele care mănâncă excesiv, este modalitatea prin care evită să aibă de-a face cu alții, astfel încât să își păstreze doar pentru ei relația lor secretă, întunecată și sordidă cu mâncarea. Mâncarea nu va face presiuni asupra ta. Mâncarea te va accepta. Mâncarea te va înțelege.

Mâncarea te va face să te simți mai bine. Că veni vorba, și heroina are aceleași coordonate.

În procesul de vindecare (pentru că dependența de mâncare, ca și cea de alcool, droguri, sex, țigări sau orice vă mai trece prin minte – e tot o boală) este fundamentală apropierea de alte persoane

Izolarea este un obicei pe care ți l-ai format demult și care a devenit un sol fertil pentru compulsiunea ta. Mintea înfricoșată are nevoie doar de un moment ca să te ademenească în vizuina ei, locul secret în care nu mai poate intra nimeni altcineva. Și în acest punct, tu și mâncarea începeți cursa.

Și-atunci ai varianta iubirii. Mda, suna pompos, călduț și complet irelevant. Știu asta. Dar pentru că nu te iubești din toate puterile tale ai ajuns să ai probleme. Orice zi dedicată iubirii este o zi în care nebunia nu poate să intre. Poate să bată la ușă, dar nu poate să intre.

Când te conectezi autentic cu o altă persoană, vraja compulsiunii tale se rupe. Așa cum cineva expus la o temperatură sub zero grade știe că ar fi mai bine să nu adoarmă, la fel este de datoria ta să stai mereu de veghe împotriva primejdiilor Marii Singurătăți.

Ia telefonul și sună un prieten de fiecare dată când îți vine să te năpustești la miezul nopții în frigiderul plin cu înghețată. Sau dă un mail. Sau abordează un necunoscut pe facebook ori intră să citești ce au mai scris diverși prin bloguri. Apropie-te și încearcă la rândul tău să oferi sprijin cuiva pe care îl simți că are aceeași problemă ori una asemănătoare. Vei vedea că dintr-o dată nu mai ești tu cel mai nasol dintre toți. Ba chiar dimpotrivă. Sunt alții într-o situație mult mai gravă ca tine, care totuși caută o rază de speranță și nu s-au lăsat duși cu totul în prăpastia deznădejdii.

Ia și citește o carte. Curs de pierdere în greutate poate fi o variantă. N-are rețete de slăbit. Dar s-ar putea ca, după ce o citești (prima sau a doua sau a noua oară) să începi să îți dai seama că nu are sens să te mai pedepsești pe tine și corpul tău în halul ăsta. Că e păcat la cel de sus să-i distrugi templul și oglindirea făcându-l hâd și deformat.

Tu ești frumos/frumoasă și desăvârșit/ă asemeni creatorului tău. Dă-ți voie să scoți la lumină ACEA imagine a ta!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s