Darul suferinței

Pentru majoritatea dintre noi, nu există nimic nobil în sine la suferință. Exact cum eșecul este uneori doar eșec (și nu drumul prin care devii următorul Steve Jobs), suferința uneori e doar distructivă, trebuind să ieși din ea sau să o tratezi cât mai curând posibil. Când nu este legată de un scop mai mare decât ea, suferința micșorează sau anihilează oamenii.

Când nu este înțeleasă ca parte dintr-un proces mai mare, duce la îndoială, nihilism și disperare.

Dar unii oameni își pot lega suferința de un țel mai mare. Își plasează suferința solidar cu toți ceilalți care au suferit. Acești oameni sunt clar înnobilați de ea.

Nu suferința în sine este cea care schimbă lucrurile, ci felul în care este trăită.

Primul lucru semnificativ pe care îl face suferința este să te atragă și mai adânc în tine însuți. Oamenii care îndură suferința sunt duși dincolo de zumzetul de rutină al vieții și află că nu sunt cine credeau a fi.

Suferința deschide locuri de durere străvechi care fuseseră ascunse. Scoate la lumină experiențele înfricoșătoare care au fost reprimate, greșelile rușinoase care au fost comise. Îi îndeamnă pe unii oameni să își examineze dureros și cu grijă temelia propriului suflet. Dar prezintă și senzația plăcută că se apropie de adevăr. Plăcerea din suferință este că simți cum pătrunzi sub ceea ce e superficial și că te apropii de esențial. Creează ceea ce psihologii moderni numesc „realism depresiv”, abilitatea de a vedea lucrurile exact așa cum sunt. Zdruncină raționamentele consolatoare și poveștile simpliste pe care ni le spunem ca parte a felului nostru de a ne simplifica pentru lume.

Apoi, suferința le dă oamenilor și un sentiment mai exact al propriilor limite, a ceea ce pot și nu pot controla. Când oamenii sunt împinși spre aceste zone mai profunde, spre o autoanaliză singuratică, sunt forțați să se confrunte cu faptul că nu pot controla ce se în tâmplă acolo.

Suferința, la fel ca dragostea, zdruncină iluzia stăpânirii de sine. Cei care suferă nu își pot comanda să nu mai simtă durerea sau să nu mai ducă dorul celui care a murit sau a plecat. Și chiar când seninătatea începe să vină înapoi, sau în acele momente în care suferința scade, nu este clar de unde vine alinarea. Și procesul de vindecare se simte de parcă ar face parte dintr-un proces natural sau divin dincolo de controlul individual. Pentru oamenii din această cultură a strădaniei, din această lume unde totul este câștigat prin efort, osteneală și control, suferința ne învață dependența. Ne învață că viața este imprevizibilă și că eforturile meritocratului de a deține controlul complet sunt o iluzie.

Suferinta, în mod ciudat, ne învață și recunoștința. În momentele de normalitate tratăm dragostea pe care o primim ca pe un motiv de mulțumire de sine (merit să fiu iubit), dar, în perioadele de suferință, realizăm cât de nemeritată este acea dragoste și cum ar trebui să fie de fapt un motiv pentru a mulțumi.

Revenirea din suferință nu este precum revenirea dintr-o boală. Mulți oameni nu ies vindecați; ies diferiți. Se prăbușesc sub logica utilității individuale și se comportă paradoxal. În loc să se ferească de tipurile de angajamente de iubire care duc adesea la suferință, se implică și mai puternic în ele. Chiar și atunci când se confruntă cu cele mai rele și mai sfâșietoare consecințe, unii oameni își dublează vulnerabilitatea și devin disponibili în fața dragostei vindecătoare. Se dedică mai profund și mai recunoscători artei lor, celor dragi și angajamentelor pe care le au.

Astfel, suferința devine un dar înspăimântător, foarte diferit de celălalt dar, fericirea, definită în mod convențional. Cea din urmă aduce plăcere, dar prima cultivă caracterul.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s